Thanks to Lady A for translation!
Octombrie a poem by George Toparceanu,
music by Tudor Gheorghe
Vizualizări: 88
Cuvinte cheie : George Toparceanu, Tudor Gheorghe, octombrie
Preferat pentru 1 persoană
Comentează
Comentariu publicat de Balasa Violeta Constanta pe Noiembrie 5, 2011 la 9:35am Ce zi frumoasa de toamna ne-ai daruit! Multumesc!
Zi minunata, ma uit pe fereastra, soarele straluceste orbindu-ma reflectia in geam, cerul senin iar in departare munte peste munte, creste inzapezite si paduri pictate in ruginiu, aramiu, nuante de galben, nuante de verde. Inteleg de ce s-a mutat Grigorescu aici, avea ce sa puna pe panza! Cuvinte putine si sarace!
Ma duc sa-mi pomenesc mama si "MOSII".
Comentariu publicat de Balasa Violeta Constanta pe August 16, 2011 la 11:12pm Toamna este anotimpul meu preferat! Am timp sa visez, imi place muntele, imi plac culorile padurii, imi place sa ma plimb ravasind frunzele cazute si dintotdeauna mi-a placut Tudor Gheorghe !
Toamna trecuta, am fost in Parang, la o frumoasa pensiune din Ranca. De la Novaci, drumul Transalpina duce in cer iar peisajul este de vis. Muntele fumega, brazii canta, norii se joaca ascunzandu-se dupa varful Papusa, hegheliile de cai apar de unde nu te astepti... visez, imi place, viata este frumoasa!
Cand am intrat in pensiune, de undeva se auzea cantecul lui Tudor Gheorghe, ne-am asezat la masa, am mancat paine de casa abia scoasa din cuptor si carne de la garnita, am baut sirop de bujori de munte si aveam o priveliste... La un moment dat a venit patronul sa ne intrebe daca ne deranjeaza muzica, i-am spus ca ne place Tudor Gheorghe si astfel ne-a prins miezul noptii, cu o puzderie de stele pe cer...iar noi discutam si disecam fiecare vers...




Octombrie
de George Topârceanu

Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade câte-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar subt cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile
Mai nestatornice şi mai
Întârziată fără vreme
Se plimba Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveste-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emotie-a-nflorit
A doua oară...
© 2013 Created by Catalin Trandafir.
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al RoGrup !
Alătură-te reţelei RoGrup